Actriță
Ce vrei să devii când vei fi mare?
Ce liceu vrei să urmezi când vei termina școala generală?
Bunicul o să te facă artistă!
Astfel de întrebări le primea atunci orice adolescent (nu știu dacă și acum este la fel).
Răspundeam tuturor: Vreau să cânt și să joc pe scenă.
Nu am avut niciun artist în familie, nu am avut de la cine să mă inspir. Tocmai de aceea îmi place să cred și să spun că Arta m-a ales pe mine, nu eu pe ea.
Debutul meu în Actorie a fost la 15 ani când am jucat-o pe Veta din “O noapte furtunoasă” pe scena Teatrului de Comedie, în cadrul unui Festival de Teatru pentru adolescenți. Festivalurile de Teatru au fost începutul meu în Actorie.
Am participat la multe și am câștigat suficiente cât să îmi arate că asta este calea de urmat.
Și am urmat-o. M-am pregătit temeinic pentru U.N.A.T.C. și am intrat cu nota 10. Dacă mi-ai fi văzut chipul atunci… eram cel mai fericit copil din Univers.
Am fost o studentă silitoare care nu se simțea bine dacă pierdea vreo oră de curs în ciuda drumului de 4 ore, zilnic dus-întors.
Am jucat și am cântat și înaintea facultății și în timpul ei și după terminarea ei.
Bunicul spunea tot timpul că o să mă facă artistă. Nu am ajuns atât de cunoscută pe cât își imagina el, dar mi-am bucurat și i-am bucurat sufletul că a avut gura aurită.
S-au dat și se dau multe definiții despre actor, actorie, artist, teatru… fiecare definind termenul în funcție de cum se simte în raport cu el sau în funcție de ce a citit, auzit despre el.
Eu afirm că Arta este de la Dumnezeu iar fără încuviințarea Lui nu se poate face.
Actoria este prezență, esență, cunoaștere, trăire, emoție.
Actoria îți poate lua, te poate consuma dacă nu știi să te non-identifici și îți poate da, te poate înălța dacă știi să-i fii prieten și dacă știi să îți amintești de tine.
Chiar dacă atenția mea în ultimii anii a fost pe lucrul cu oamenii și pe cunoașterea lumii în care trăim, susțin că scena este locul în care viața atinge cel mai înalt nivel și cea mai vie prezență.